joi, 17 decembrie 2009

O viziune asupra sarbatorilor


Adio, Sărbători!Florin Lăzărescu
02.01.2006
Duminică, 1 ianuarie 2006


Nu-mi plac Sărbătorile. Stau şi mă gîndesc bine dacă mi-au plăcut vreodată. Poate. Cumva mă deranjează faptul că văd pe feţele tuturor - de la cei pe care îi iubesc şi pînă la trecătorii oarecare - datoria de a fi fericiţi. Aproape o lună întreagă este ratată din cauza pregătirilor. Casele sînt dărîmate, reconstruite şi proaspăt vopsite. Covorul trebuie să fie musai festonat. Trebuie să-ţi iei haine noi. Vin Sărbătorile! Îţi trebuie porc, brad, globuri, bani pentru cadouri. Musai să ai pe masă cele mai bune bucate. Trebuie făcute anchete şi bilanţuri. În tot acest timp, la fiecare pas, simt cum comercianţii îşi freacă palmele de bucurie pentru încasările pe care le vor avea. Vin Sărbătorile!Dacă mîine cînd ies din casă mai văd pe undeva vreun Moş Crăciun, vomit. M-am săturat de filmele cu Moş Crăciun, de ştirile cu Moş Crăciun venit de sub apă, din aer, din mall, din autobuz, din tren, din Parlament. În genere, o să fac din nou vărsat de vînt dacă mai aud vreo cîteva zile cuvintele "Moş Crăciun" şi "Sărbători".Nu cred în oameni buni sau fericiţi doar cu prilejul Sărbătorilor. Cred în oamenii buni şi fericiţi din zilele oarecare de miercuri sau de luni dimineaţa. Îi ţin minte pe cei care mi-au oferit o felie de cozonac într-o joi după-amiaza cînd eram rupt de foame. Ca eu să fiu bun şi fericit, aştept revenirea la normalitate. Mă entuziasmez la gîndul că de marţi încep zile obişnuite, cînd capul îmi duduie de idei, cînd îmi revine cheful să zîmbesc tuturor, să mă apuc de făcut ceva. De-abia aştept să fac un cadou, să mănînc cu poftă, să discut fireşte cu cei dragi şi cu oamenii oarecare, să scriu, să citesc un ziar, o carte, să văd ştirile în zilele obositoare de lucru. Cu alte cuvinte, să simt că trăiesc.

miercuri, 16 decembrie 2009

Lilly sau Câteva zile din viaţa unei prostituate bătrâne


Rozana Mihalache
Ziua 1Lilly s-a trezit dis-de-dimineaţă şi a început să cureţe casa. A spălat geamurile, a scos praful de sub pat, a frecat faianţa din baie şi din bucătărie şi a spălat lenjeriile. Totul trebuia să fie "lună" pentru bărbatul care avea să-i stea alături. A încercat chiar să gătească, dar cum experimentul a dat greş mai repede decât se aştepta, s-a gândit că nu e cazul să se precipite.La prânz a mers la coafor şi şi-a vopsit părul într-o culoare decentă. Şaten închis părea mult mai potrivit pentru o femeie de casă decât roşcat."Femeie de casă" - ceva ce nu credea că o să spună vreodată despre ea.Apoi, seara, înainte să iasă "la treabă", şi-a încropit în minte o listă cu toţi bărbaţii pe care i-ar fi putut prinde în mreje pentru totdeauna. Îi putea număra pe degetele de la o mână.Şi tocmai din acest motiv şi-a luat hainele cele mai bune: o rochie neagră până la genunchi, împodobită cu dantelă şi pene şi pantofi cu toc foarte înalt în picioare.De asemenea a rupt un trandafir din grădină şi şi l-a prins după ureche.Se simţea frumoasă şi încrezătoare.Ziua 2Lilly are o durere de cap îngrozitoare. A ajuns acasă târziu, beată şi deprimată. Durerea ei de cap e de fapt mahmureală pură, căci soţul pe care ar fi vrut să-l găsească din prima nu a catadicsit să apară şi nici prea mulţi clienţi nu i-au ieşit în cale. Aşa că s-a împrietenit cu o sticlă de whisky. Bun pentru tristeţe, dar atât de ieftin că a doua zi te gândeşti că şi Iadul ar fi o alternativă mai bună.Stă toată ziua în pat şi meditează, cu ochii aţintiţi spre tavan.(...)Ziua 5Lilly crede că are o speranţă. Îl cheamă Victor şi e mecanic auto. O iubeşte de multă vreme, dar i-a mărturisit asta numai după ce a fumat marijuana. Nu e nici urât, nici foarte prost (deşi ar fi de preferat) şi are şi ceva bănuţi. Pare dispus să trăiască alături de ea.Dar e o singură problemă: Victor are trei copii de 8, 10 şi respectiv 12 ani. Nevastă-sa (decedată la a treia naştere) s-a înmulţit ca o iepuroaică.Ce se face Lilly cu trei plozi?(...)Ziua 20Lilly s-a mutat cu Victor. Adică Victor şi plozii s-au mutat la ea şi este relativ mulţumită.Sigur că îi e dor de ceilalţi, dar nici Victor nu se descurcă aşa de rău în pat şi poate să o fericească binişor chiar şi de două ori pe noapte.Iar copiii, ei bine, copiii sunt buni şi ei la ceva. Dimineaţa se trezesc şi îi pregătesc micul-dejun lui Lilly, pe care i-l servesc la pat, apoi pleacă la şcoală. La prânz se întorc şi gătesc două feluri de mâncare, iar seara se joacă pe maidan cu alţi plozi de vârsta lor.Da, Lilly este mulţumită. De fapt, în acest stadiu al existenţei ei, ar putea spune chiar că e fericită.(...)Ziua 50Este cea mai importantă zi din viaţa ei.Lilly îşi pune sutienul şi portjartierul alb, se urcă pe tocuri de 10, se pudrează, se stropeşte cu parfum, îşi împleteşte părul şi zâmbeşte imaginii ei din oglindă.Este ziua cea mare. Ziua când îşi deschide bordel. O să devină matroană.La dracu cu Victor şi copiii care o plictiseau teribil, la dracu cu viaţa de femeie aşezată la casa ei, semi-gospodină şi toate cele, ducă-se dracului şi dorinţa ei de a deveni mai bună.A revenit la părul roşcat.În filozofia ei simplă de viaţă, Lilly a învăţat cel mai important lucru, că oamenii sunt ce sunt şi nu are rost să încerce să schimbe.Iar ea cu siguranţă se născuse să fie curvă.

vineri, 20 noiembrie 2009

Poveste de dragoste


Poveste de dragosteEduard Păuna
06.11.2009
Maria îl iubea pe Ştefan şi Ştefan o iubea pe Maria. Trăiau într-un sat pierdut de pescari şi lumea părea indiferentă la dragostea lor.Ştefan avea trei fiice (una înaltă, una bondoacă şi una slută), o nevastă ascunsă în beci, cu negi şi cu o cocoaşă străvezie, o mamă şi un tată fugiţi în lume şi o barcă spartă. De trei ani încerca să-i acopere găurile, dar, de fiecare dată, altele noi apăreau. Dimineaţa îşi urca fiicele în barcă, le lăsa să-şi suflece mîinile, începea să vîslească şi le privea cum îşi pleacă corpurile aruncînd apa ce le îneca picioarele. Ajunşi în larg, Ştefan arunca năvoadele, îşi aprindea o ţigară şi aştepta. Din cînd în cînd urla că s-a adunat prea multă apă şi dansul fetelor reîncepea. Seara ridicau năvoadele, aruncau cei doi peşti în fundul bărcii şi se întorceau.Fetele împingeau barca în loc ferit, o aşezau între pietre şi scormoneau pe mal după viermi şi rădăcini.Ştefan lua peştii, scuipa de cîteva ori să-şi dreagă glasul uscat de tutun, îşi îndrepta hainele şi intra în casa Mariei. Ea îl îmbrăţişa, lua peştii şi îşi arunca hainele sub pat.Mestecau în tăcere şi, din cînd în cînd, îşi atingeau degetele. La sfîrşit, Ştefan îşi aprindea o ţigară şi privea spatele Mariei. Spăla vasele şi se întorcea uneori să-l privească.Cînd se înnopta, el se ridica, o săruta pe obraz, dădea bună seara celor care, cu doi peşti la subţioară, îşi aşteptau rîndul la uşă şi mergea să vadă cîţi negi i-au mai apărut nevestei. Îi mîngîia cocoaşa, îşi număra fetele să nu fugă vreuna cu vreun negustor de sticle colorate, răsucea o ţigară şi fereca uşile şi geamurile.Pînă dimineaţa lumii îi era indiferentă existenţa lor. Doar Maria, rămasă singură, suspina uşor după mirosul acru al lui Ştefan.