
Poveste de dragosteEduard Păuna
06.11.2009
Maria îl iubea pe Ştefan şi Ştefan o iubea pe Maria. Trăiau într-un sat pierdut de pescari şi lumea părea indiferentă la dragostea lor.Ştefan avea trei fiice (una înaltă, una bondoacă şi una slută), o nevastă ascunsă în beci, cu negi şi cu o cocoaşă străvezie, o mamă şi un tată fugiţi în lume şi o barcă spartă. De trei ani încerca să-i acopere găurile, dar, de fiecare dată, altele noi apăreau. Dimineaţa îşi urca fiicele în barcă, le lăsa să-şi suflece mîinile, începea să vîslească şi le privea cum îşi pleacă corpurile aruncînd apa ce le îneca picioarele. Ajunşi în larg, Ştefan arunca năvoadele, îşi aprindea o ţigară şi aştepta. Din cînd în cînd urla că s-a adunat prea multă apă şi dansul fetelor reîncepea. Seara ridicau năvoadele, aruncau cei doi peşti în fundul bărcii şi se întorceau.Fetele împingeau barca în loc ferit, o aşezau între pietre şi scormoneau pe mal după viermi şi rădăcini.Ştefan lua peştii, scuipa de cîteva ori să-şi dreagă glasul uscat de tutun, îşi îndrepta hainele şi intra în casa Mariei. Ea îl îmbrăţişa, lua peştii şi îşi arunca hainele sub pat.Mestecau în tăcere şi, din cînd în cînd, îşi atingeau degetele. La sfîrşit, Ştefan îşi aprindea o ţigară şi privea spatele Mariei. Spăla vasele şi se întorcea uneori să-l privească.Cînd se înnopta, el se ridica, o săruta pe obraz, dădea bună seara celor care, cu doi peşti la subţioară, îşi aşteptau rîndul la uşă şi mergea să vadă cîţi negi i-au mai apărut nevestei. Îi mîngîia cocoaşa, îşi număra fetele să nu fugă vreuna cu vreun negustor de sticle colorate, răsucea o ţigară şi fereca uşile şi geamurile.Pînă dimineaţa lumii îi era indiferentă existenţa lor. Doar Maria, rămasă singură, suspina uşor după mirosul acru al lui Ştefan.
06.11.2009
Maria îl iubea pe Ştefan şi Ştefan o iubea pe Maria. Trăiau într-un sat pierdut de pescari şi lumea părea indiferentă la dragostea lor.Ştefan avea trei fiice (una înaltă, una bondoacă şi una slută), o nevastă ascunsă în beci, cu negi şi cu o cocoaşă străvezie, o mamă şi un tată fugiţi în lume şi o barcă spartă. De trei ani încerca să-i acopere găurile, dar, de fiecare dată, altele noi apăreau. Dimineaţa îşi urca fiicele în barcă, le lăsa să-şi suflece mîinile, începea să vîslească şi le privea cum îşi pleacă corpurile aruncînd apa ce le îneca picioarele. Ajunşi în larg, Ştefan arunca năvoadele, îşi aprindea o ţigară şi aştepta. Din cînd în cînd urla că s-a adunat prea multă apă şi dansul fetelor reîncepea. Seara ridicau năvoadele, aruncau cei doi peşti în fundul bărcii şi se întorceau.Fetele împingeau barca în loc ferit, o aşezau între pietre şi scormoneau pe mal după viermi şi rădăcini.Ştefan lua peştii, scuipa de cîteva ori să-şi dreagă glasul uscat de tutun, îşi îndrepta hainele şi intra în casa Mariei. Ea îl îmbrăţişa, lua peştii şi îşi arunca hainele sub pat.Mestecau în tăcere şi, din cînd în cînd, îşi atingeau degetele. La sfîrşit, Ştefan îşi aprindea o ţigară şi privea spatele Mariei. Spăla vasele şi se întorcea uneori să-l privească.Cînd se înnopta, el se ridica, o săruta pe obraz, dădea bună seara celor care, cu doi peşti la subţioară, îşi aşteptau rîndul la uşă şi mergea să vadă cîţi negi i-au mai apărut nevestei. Îi mîngîia cocoaşa, îşi număra fetele să nu fugă vreuna cu vreun negustor de sticle colorate, răsucea o ţigară şi fereca uşile şi geamurile.Pînă dimineaţa lumii îi era indiferentă existenţa lor. Doar Maria, rămasă singură, suspina uşor după mirosul acru al lui Ştefan.

sexy, minunat, frumos... ceva de vis
RăspundețiȘtergerelike a new born on the sidewalk ;x
RăspundețiȘtergere